Intr-un final ma linistesc cat de cat. Ies pe usa si intru la ai mei in camera. Isi faceau deja bagajele. Am tacut, i-am privit si mi-am zis: "Eh,... asta e ! ", asa ca m-am indreptat spre camera mea sa imi fac bagajele. Deschideam sertarele. Imi puneam lucrurile... Prin niste haine am gasit un album vechi cu poze... erau de cand am inceput sa copilaresc in acest cartier. Ma apuca plansul iar... Mama ma privea din tocul usii, fara sa-mi dau seama. tata s-a apropiat de ea.
-O sa fie bine, i-a soptit tata mamei.
-Sper, dragule, spuse mama cu lacrimi in ochi, desi am o presimtire ca nu va fi asa !
-Nu spune asta ! Fii optimista, ii raspunse tata incet mamei, dupa care o saruta pe frunte si pleca.
In timp ce ai mei susoteau fara sa stiu, eu golisem unul din dulapuri. Am mai luat o valiza la rand. Incepeam sa-mi golesc biroul. Am scos tot ce inca mai imi era folositor si am pus in valiza. Abia atunci am observat-o pe mama. Timp de aproape cinci secunde am stat si m-am uitat in ochii ei. Parca voia sa-mi transmita ceva. M-am ridicat in picioare vrand sa ma indrept spre ea, insa s-a dat in spate si i-a luat urma tatei.
Eu m-am intors la ale mele... In timp ce imi impachetam, am auzit tipatul mamei de afara. Am lasat repede valizele pe jos si am zbughit-o pe hol sa vad ce se intamplase. Priveam din capul scarilor cum mama era pe jos, iar tata era tinut la zid cu o mana in gat de un individ. Nu stiam ce sa fac. daca coboram riscam sa fiu prins. Trebuia sa atac cumva. M-am dus repede la ai mei in camera. Am deschis dulapurile si am inceput sa caut dupa pistolul tatalui. Nu era,il impachetase deja. Aud un zbierat, era tata de data asta. Ma uitam disperat prin camera ce sa iau. Vaza mamei sedea pe o noptiera. Am apucat-o si am fugit in capul scarilor. Cu un singur gand in minte, anume acela de a ii scapa pe ai mei de atacator, am aruncat vaza spre individ, nimerindu-l in cap. Acesta pica la pamant inconstient. Un moment de tacere... Mama se uita la mine disperata, tata la fel, iar eu tremuram de nervi. Ma uitam la mainile mele care tremurau. Tata se desmeticeste putin, pune degetele la gatul individului sa ii verifice pulsul. Era viu.
-Gata, urcam toti in masina ! Plecam !
-NU, tip eu din capul scarilor cu o voce puternic hotarata. Nu plec din casa asta ! Nu, pana nu-mi spui cine dracului e asta, cine dracului a fost mai adineauri, de ce mortii masii trebuie sa ne mutam si de ce mama dracului tot primiti vizite si mie nu-mi spuneti !
-Fiule... Te rog, nu ince...
-Nu incep nimic, zbier eu de nervi. Nu incep nimic. Vreau sa termin tot si fac pe dracu in patru sa o fac ! Zi-mi ce mortii masii se intampla !
Cu o fata rosie si cu venele de pe gat umflate, tata nu a mai avut niciun cuvant de spus. Mama tremurata, s-a ridicat si mi-a spus calma sa cobor. I-am ascultat ruga si am urmat-o spre bucatarie. Ne asezam fiecare pe un scaun si incerc sa ma calmez.
-Fiule, incepuse mama, fiecare om face greseli in viata, mai mari, mai mici... Eu si tatal tau am facut o greseala extrem de mare in viata, in care tu ai cazut victima.
-De ce mama? intreb eu nedumerit si inca nervos
-Cand erai ceva mai mic, am avut nevoie de bani... multi. Pentru ca ai avut o boala grava si rara, ce trebuia tratata urgent in alta tara... in Europa... Bancile nu ne ofereau un credit, pentru ca nici eu si nici tatal tau nu indeplineam atunci cerintele. Asa ca am ales solutia neagra si anume camatarii. Acestia ne-au oferit banii si am putut sa te salvam. Insa cand am luat banii, le-am spus ca e situatia dificila si suma o vom returna, dar in mai mult timp. Acestia au fost de acord ca in 2-3 ani sa facem rost de bani. Numai ca pretul lor a tot crescut si tot crescut. Amenintarile au tot inceput sa apara...
-Amenintari gen?
-Gen ca te vor lua sa muncesti pentru ei, ca ne vor sechestra pe noi, ca ne lasa pe drumuri si chiar ca ne omoara... Tatal tau nu a vrut in ruptul capului sa te dea si le-a jurat ca le vom da banii, numai sa fii tu in siguranta.
-Despre ce suma e vorba?
-Aproape 1 milion de dolari din care am platit 300 de mii !
-Ceee??
-Da... Asa ca de ani buni tatal tau si cu mine ne chinuim ca tu sa ai o viata frumoasa, dar sa scapam si de problema....
Mama nu apuca sa termine ce avea de spus ca o impuscatura s-a auzit pe hol. Am sarit amandoi de pe scaune sa vedem ce s-a intamplat. Ce am vazut m-a socat... Tata statea cu un pistol in mana, peretele si camasa lui pline de sange, iar necunoscutul zacut la podea intr-o balta de sange cu un glont in frunte.
-Tata... ce ai facut?? am intrebat eu socat.
-A vrut sa ma atace...
-Dragule... ce vom face acuma? intreba mama speriata.
-Chemam politia, am raspuns eu repede. Tata l-a ucis pentru a se proteja !
-Nu, Ryan ! Nu stam aici. E mult prea periculos. E adevarat, am atacat pentru a ma proteja, dar ei tot or sa vina...
-Si putem cere protectia politiei !
-Si ne vor proteja la nesfarsit? Ryan, e vorba de un intreg clan nu trei-patru insi. E vorba de sute.. poate mii de persoane.
La auzirea acestor lucruri, am realizat in sfarsit cat de grava era toata situatia... M-am prabusit la zid in lacrimi. Ce cadou frumos de majorat aveam si eu... O zi care trebuia sa fie perfecta s-a transformat intr-un cosmar pe viu. Deja incepusem sa innebunesc, ma ciupeam crezand ca visez... Toata lumea mea se prabusise. Tata in timp ce eu plangeam, mi-a adus valizele si mi-a intins mana sa ma ridic. Am ridicat capul si l-am privit.
-Fiule, suntem o familie. Suntem o echipa. Trebuie sa plecam ca sa scapam. Imi pare rau pentru tot, dar altceva nu putem face ! Crede-ma !
Il apuc de mana si ma ridic. Uram acest lucru, dar aveam dreptate. Am luat-o pe mama si ne-am urcat in masina.
-Tata !
-Ce e?
-Stai putin ca am uitat laptopul si telefonul sus.
-Bine, du-te si ia-le repede
Fug din masina pana la mine in camera. Imi apuc telefonul, laptopul, cablurile si neuitatul pachet de tigari alaturi de bricheta din el. Cand sa ies din camera imi aduc aminte de cativa dolari economisiti sub covor. Ii iau si pe aia si ii bag in buzunar alaturi de tigari. Apuc iar telefonul si laptopul cu tot cu cabluri si cobor scarile. Ma sui in masina si plecam. Tata lasa in urma o casa frumoasa cu o poveste nu la fel de frumoasa... alaturi de un cadavru. O sa-mi lipseasca prietenii, iubita, vecinii...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu